Castele de nisip

de Magdalena Feraru.


La o margine de mare,
Impartind acelasi soare,
Departe de ploi , departe de nori ,
Acel eu si tu eram un NOI !

Mangaiati de valuri reci,
Curprinsi di misterul marii,
Ne sarutam in dimineti,
In dulcele dezmierdarii.

Eram printesa ta , tu vesnic printul meu,
Ce-ar vrea sa imi adune , si stelele din cer,
Ce-ar vrea sa imi cladeasca,un templu de smarald ,
Inconjurat de aur , argint si diamant.

-Dar printule , te rog! Nu vreau sirag de perle,
Ci-adunami de pe plaja scoici si fa-mi niste margele,
Nu vreau sa imi cladesti castele de argint,
Ci cu mana-ti faureste , castele de nisip…

Sa scrii numele meu , cu scoicile frumoase ,albe,
Ce stralucesc in noapte , ca niste nestemate,
Sa ne scaldam in marea , plina de candoare ,
Sa pot sa iti sarut , buzele sarate!

Sa ascultam cum canta frumosii pescarusi ,
Si pe nisipul marii , usor sa mi te culci ,
Sa iti veghez somnul , sa nu iti mai duc dorul,
Sa -ti privesc ochii mai albastrii , ca marea si ca astrii!

Impreuna , sa imparatim ,
In castele de nisip,
Inconjurati de un zid de iubire,
Sa nu poata nimeni sa il strice !