El.

el
31.03.2008 01:13

de Magdalena Feraru.

Ne leaga o poteca,pavata cu mii de cuvinte.EL stie de dorul meu,iar eu stiu povestea lui.Nu l-am vazut niciodata,dar am senzatia k il cunosc de mult...e un personaj din copilaria mea,din povestile cu zane inchise in castele,ce asteapta sa vina un print pe un cal alb,cu puteri magice.Eu l-am asteptat pe el,iar el a aparut .E mai prezent in viatza mea decat toti cei ce ma privesc zilnik,asemeni unor papusi frumoase,cu fetze de lut,ce graiesc frumos cand au bateriile incarcate.Mii de papusi de portelan,reci,fara suflet si fara cuget.papusi de portelan ce nu simt durere,dar cu care te poti lovi prea usor,in neglijenta ta!
Insa el stie de mine,si e acolo mereu,imi e usor sa il gasesc,el sta ascuns printre frumoasele papusi,si il pot lua oricand de acolo,dar il mai las ,nu vreau sa il scot acum la iveala,caci el e soldatelul meu de plumb,plin de caldura si lumina! Si cand se va sfarsi poteca, si nu vor mai fi cuvinte,soldatzelul meu de plumb va prinde viatza si se va preschimba in EL...