de Magdalena Feraru.
Oare vreodata am sa simt….
In patul meu cel gol,
Cum usor se unduieste ,
Trupul tau cand dormi?!?!...
La pieptu-ti dezgolit ,
Usor ma ghemuiesc,
Cu sarutul meu sfiit ,
Incerc sa te-nvelesc!
In ale tale bratze,
Usor sa ma cuprinzi,
Furati de multe soapte,
In zambet adormim!
Si vise dulci ne poarta ,
Pe culmi de fericiri,
Calatorii pe mare,
Sub luna de argint!...
Visam si scoici , si zane ,
Si flori , si ingerasi…..
Si mii de curcubee ,
Ce nu pot disparea……
Un soare apoi rasare ,
Si pleoape se deschid!
A fost doar o visare ,
Sau chiar ca te-am iubit?!?
De cum se lumineaza,
Si soarele e rece!!!
Caci cu raza lui ,
Din patul meu te sterge!
Iubesc luna cea tacuta
Caci in vis mi te aduce,
E calda ca un soare ,
Si totusi mult mai dulce!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu