sâmbătă, 20 aprilie 2013

Rasismul

Rasismul. Ieri am avut o dimineata plina de obiective must do: trebuia sa obtin mai multe documente de pe la ghisee din diverse locatii.Se subintelege urmarea: aglomeratie...asteptare...criza de timp. Inainte locuiam in Sanpetru.Nu mai stau acolo de 5 ani, insa am ramas la medicul de familie de acolo. Cat timp am locuit acolo, 10 ani - niciodata nu am stat in Rulmentu mai mult de 5 minute pana sa urc intr-o masina ca sa ajung in Sanpetru. In general autobuzele si ocaziile circula rar si mereu e de asteptat. Insa eu, mai zapacita de felul meu, fac cu mana zambind si imediat opreste cineva si ma ia. Si nu mi-a fost frica niciodata si logic- nu mi s-a intamplat niciodata nimic rau...chiar si noaptea. Insa ieri, in Rulmentu, mai era si un rrom, imbracat saracacios si nu foarte ingrijit, care -ca si mine, incerca sa ajunga in Sanpetru.Si desi era ora 10:25, el spunea ca asteapta acolo de la 8:20, si nu oprea nimeni sa il ia.Imi era mila de el. Eu eram foarte grabita, si adevarul e ca nu oprea nimeni sa ma ia, pentru ca se gandeau ca eu si tiganul suntem impreuna.In momentul acela, egoismul meu alimentat cu putin rasism m-a facut sa ma gandesc ca ar trebui sa stau mai departe de el, ca sa ma ia si pe mine cineva la "Ia-ma nene"...sa ajung odata in Sanpetru. Asa ca m-am indepartat de el, la vreo 7 m.Dupa vreo 15 min de asteptare...(eram exasperata) opreste o Dacie ruginita, zgariata,lasata de la greutate.In fata erau doi tigani, carturari cred.Aveau mustati foarte lungi, palarii negre, costume negre, lanturi de aur , bratari masive de aur si ceas similar..si oprisera ca sa il ia pe "fratele "lor..consatean.De fapt nu se cunosteau...dar oprise doar pentru ca vroiau sa ajute unul din semenii lor.Adica din etnia lor. Si dupa ce l-au luat in masina pe el....eu priveam disperata....si pana la urma m-au luat si pe mine.Nu aveam fite, nu mai aveam pretentii..nici mirosul din masina nu ma deranja.Ma bucuram doar ca ajung in Sanpetru si ca scap din Rulmentu(Final Destination ). Datorita lor am ajuns unde vroiam si am realizat ca am fost putin egoista, dar totusi daca nu era el, cine stie cum mai ajungeam acolo. Cred ca undeva in adancul sufletului, toti suntem rasisti.Sau nu suntem, pana la proba contrarie. Si toti ieri...pe facebook:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu